UNIVERSITATEA ”VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar PROIECTAREA ȘI ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE INTEGRATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Profesor coordonator, Asist. Univ. Dr. Matei Lavinia-Florentina Absolvent, Bănică F. Andreea-Iuliana Târgoviște 2024 CUPRINS Lista tabelelor Lista figurilor Introducere............................................................................................................................1 Motivația cercetării..............................................................................................................1 CAPITOLUL I. FUNDAMENTARE TEORETICĂ PRIVIND PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE INTEGRATE..............................................................3 1.1. Curriculum pentru învățământul primar.........................................................................3 1.1.1. Curriculum integrat...................................................................................................4 1.2. Produse curriculare în învățământul primar....................................................................6 1.2.1. Planurile cadru...........................................................................................................7 1.2.2. Programa școlară......................................................................................................10 1.2.3. Manual școlar...........................................................................................................13 1.3. Proiectarea activităților didactice integrate în învățământul primar.............................15 1.4. Lecția – unitate didactică de organizare a activităților didactice integrate..................19 CAPITOLUL II. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE INTEGRATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR......................................................................................24 2.1. Relația predare-învățare-evaluare..................................................................................24 2.2. Predarea și învățarea integrată.......................................................................................25 2.3. Stiluri de predare...........................................................................................................29 2.4. Modalități de integrare a conținuturilor instructiv-educative........................................30 2.4.1. Integrarea interdisciplinară.......................................................................................31 2.4.2. Integrarea transdisciplinară......................................................................................32 2.4.3. Integrarea multidisciplinară......................................................................................33 2.5. Metode didactice utilizate în predarea i ntegrată............................................................34 CAPITOLUL III. DEMERSUL EXPERIMENTAL PRIVIND PROIECTAREA ȘI ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE INTEGRATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR...........................................................................................39 3.1. Motivația cercetării........................................................................................................39 3.2. Scopul cercetării............................................................................................................40 3.3. Obiectivele specifice ale cercetării................................................................................40 3.4. Ipotezele cercetării........................................................................................................40 3.5. Variabilele cercetării.....................................................................................................41 3.6. Metodologia cercetării...................................................................................................42 3.6.1. Metode și instrumente utilizate................................................................................42 3.6.2. Populația studiată.....................................................................................................43 3.7. Realizarea cercetării......................................................................................................46 3.8. Analiza și interpretarea rezultatelor..............................................................................47 3.9. Concluziile cercetării.....................................................................................................57 3.10. Valorificarea rezultatelor cercetării.............................................................................58 Concluzii..............................................................................................................................59 Bibliografia..........................................................................................................................60 Anexe Listă tabele Tabel 1. Deosebiri între manualul tradițional și manualul alternativ...................................14 Tabel 2. Modelul general de concepere a activităților didactice..........................................17 Listă figuri Figura 1. Conceptul de competenţă........................................................................................6 Figura 2. Exemple de metode eficiente de predare integrată...............................................26 Figura 3. Treptele integrării curricular.................................................................................30 1 INTRODUCERE Motivația alegerii temei este dată de importanța vitală pe care o au proiectarea și organizarea activităților didactice integrate în învățământul primar, acestea sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea sistemului educațional. Această temă este relevantă în contextul actual, deoarece tratează o abordare holistică a învățării, care integrează multiple domenii de cunoaștere și stimulează gândirea critică, creativă și colaborativă. ”Integrarea curriculară reprezintă o strategie de proiectare şi predare a curriculumului ce presupune crearea de conexiuni semnificative, relevante, între domeniile de cunoaştere şi de dezvoltare, teme sau competenţe, în vederea construirii unei viziuni holistice şi interactive asupra lumii reale” (Glava, A., 2008). Activitățile didactice integrate reprezintă o abordare modernă și eficientă în procesul instructiv. Prin îmbinarea diferitelor discipline și metode de predare, se creează o experiență educațională holistică pentru elevi, care îi ajută să își dezvolte abilități și să facă legături între diferite domenii de cunoaștere. Subiectul abordat este relevant deoarece educația este tot mai orientată către dezvoltarea abilităților și competențelor semnificative secolului XXI, proiectarea și organizarea activităților didactice integrate sunt importante. Prin aprofundarea acestui subiect, doresc să descopăr metode inovatoare și strategii eficiente de predare care pot îmbunătăți experiența de învățare a elevilor și pot să sprijine creșterea performanțelor școlare ale acestora. De asemenea, explorarea acestui subiect mă va ajuta să înțeleg nevoile și provocările cu care se confruntă cadrele didactice în proiectarea și implementarea unor activități didactice integrate și să identific soluții și sugestii practice pentru îmbunătățirea de mersului didatic. În plus, alegerea temei îmi oferă posibilitatea de a explora diverse aspecte legate de procesul educațional, cum ar fi implicarea elevilor în învățare, adaptarea curriculumului la nevoile individuale ale copiilor sau colaborarea între cadrele ddidactice pentru crearea unor experiențe mai bogate și mai complexe. Prin intermediul lucrării, îmi propun cercetarea și analiza riguroasă a metodologiilor și practicilor existente în domeniul proiectării și organizării activităților didactice integrate, voi identifica cele mai eficiente strategii, metode și procedee didactice, dar și stilurile profesorilor care facilitează procesul instructiv-educativ. 2 Această lucrare este împărțită în trei capitole principale, care cuprind atât aspectele teoretice, cât și cele practice referitoare la tema aleasă. Primul capitol cuprinde informațiile teoretice legate de curriculum și produsele curriculare în învățământul primar, dar și proiectarea didactică și etapele acesteia. Urmând capitolul al doilea, care surprinde analiza teoretică a relației de predare-învățare, descrierea modalităților de integrare a conținuturilor instructiv-educative, prezentarea stilurilor de predare, dar și metode active de predare. Ultimul capitol prezintă abordarea practică a subiectului și cuprinde cercetarea în care chestionez un număr de 50 cadre didactice din învățământul primar și părerea lor cu privire la proiectarea activităților didactice integrate, eficiența organizării activităților integrate la clasă, dar și gradul de dificultate al organizării unor asemenea activități în școli. În demersul practic, chestionez atât profesori din mediul rural, cât și din mediul urban pentru o mai bună constatare a impactului activităților didactice integrate. Cadrele didactice chestionate au diferite gradații de merit, vechime în muncă și exercită profesia în medii diferite. 3 CAPITOLUL I. FUNDAMENTARE TEORETICĂ PRIVIND PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE INTEGRATE 1.1. Curriculum pentru învățământul pri mar Conceptul de ”curriculum” reprezintă și în momentul actual o noțiune litigioasă în domeniul educațional; pe lângă aceasta, pe parcursul timpului, conceptul a fost refuzat, înțeles, folosit și operaționalizat în diferite moduri ( Bocoș, Juncan, 2017). Constantin Cucoș susține în lucrarea ”Pedagogie. Ediția a II-a revăzută și adăugită” definiția dată de Vivianne De Landsheere (1992) care propune următoarea interpretare: ”Un curriculum este un ansamblu de acțiuni planificate pentru a suscita instrucția: ea include definirea obiectivelor învățământului, conținuturile, metodele (inclusiv cele vizând evaluarea), materialele (incluzând și manualele școlare) și dispozitivele referitoare la formarea adecvată a profesorilor”. După analizarea mai multor definiții ale conceptului de curriculum, D. Potolea și I. Negreț-Dobridor concluzionează că definirea conceptului mai sus menționat reprezintă o problematică a lumii și mentionează următoarele: ”conceptul de curriculum nu este unul monolitic, ci unul polisemantic”, respectiv că ”definițiile curriculumului nu sunt numai diferite, ci și conflictuale” idei pe care le susține și Anca Popovici Borzea în lucrarea ”Integrarea curriculară și dezvoltarea capacităților cognitive”. ”Curriculum” se referă la educația oferită de o școală, la sistemul de procese educaționale și la experiențele directe sau indirecte de învățare și formare oferite și experimentate de cursanți în medii formale, non-formale sau informale (Bocoș, Juncan, 2017). În sens amplu, conceptul de ”curriculum” simbolizează totalitatea proceselor educative și a experiențelor de învățare pe care le traversează pe tot parcursul școlii. În mod specific, ”curriculum” reprezintă totalitatea documentelor școlare în care sunt valorificate relatiile de legătură dintre obiectivele operaționale, metode și procedee, conținuturi și strategii de evaluare. Elaborarea unui curriculum este dependentă de anumite caracteristici care pot garanta o bună funcționalitate. Frecvent apărute în literatura pedagogică și susținute de Doina Mihalașcu în lucrarea ”Curriculum.Instruire.Evaluare” se pot menționa: 1) Dimensiunea - acest aspect demonstrează capacitatea curriculumului de a dezvolta cunoștințe, capacități, aptitudini și abilități elevilor și propune o listă de domenii ale 4 cunoașterii și experiențe umane, făcând apel la diferite tipuri de învățare și efecte ale învățării, furnizând posibilități pentru interacțiune și dezvoltare. 2) Echilibrul – face referire la însemnătatea acordată ariilor curriculare, disciplinelor în limitele unei arii curriculare, cadrului teoretic sau practic al conținuturilor școlare. 3) Coerența – care pune în prim-plan corelația dintre componentele curriculare, nivelul lor de unitate care sprijină dezvoltarea curriculumului; în plus, se referă și la modul gradual în care sunt organizate componentele și implică progresiv fiecare elev în procesul de învățare. Coordonarea c ross-curriculară vizează garantarea coerenței curriculumului școlar, înglobarea acestuia în experiențele elevilor. 4) Continuitatea – presupune trecerea succesivă de la o secvență la alta a curriculumului, această trecere putând să reprezinte trecerea de la un capitol la altul, de la o școală la alta etc. 5) Relevanța – reprezintă adaptarea currculumului la nevoile pe care le au elevii, dar și măsura în care este sprijinită integrarea elevilor. 6) Individualizarea - reprezintă idee de echitabilitate pe care o are curriculumul, privind recunoașterea diferentelor individuale ale elevilor și generarea unor soluții. 7) Șanse egale – vizează dobândirea achizițiilor de către toți elevii pentru care a fost conceput, nu a altora. 1.1.1. Curriculum integrat Autorul Lucian Ciolan (2003) definește curriculum integrat astfel: ”Curriculum integrat presupune crearea de conexiuni semnificative între teme sau competențe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline. Aceste teme sau competențe au o puternică legătură cu viața cotidiană a elevilor și își propun, direct sau indirect, să contribuie la formarea unor valori și atitudini” (Ciolan, 2003, p. 24). Desigur, au existat mai multe definiții ale curriculumului integrat, însă putem observa că majoritatea vizează în mod explicit următoarele idei pe care le identifică și Lucian Ciolan (2008): - îmbinarea mai multor obiecte de studiu; - focalizarea pe activități integrate de tip proiect; - crearea relațiilor între conceptele, fenomenele și procesele d in domenii distincte; - corelarea rezultatelor procesului de învățare cu experiențe din viața cotidiană; - principiile organizatoare ale curriculumului sunt unitățile tematice, conceptele sau problemele; - adaptarea în gestionarea timpului școlar și grupării elevilor; Există mai multe scopuri pentru care este utilă integrarea , iar Lucian Ciolan (2008) aduce câteva argumente pentru a susține acest proces: 5 Acoperirea rupturilor dintre discipline. Natura independentă a disciplinelor a generat lacune în cunoaștere, creând glouri între domenii sau lipsind conexiunile între conexiunile acestora (scop epistemologic și pedagogic). Cooperarea între domeniile disciplinare, atât în cercetare științifică, cât și în planul curriculumului (scop praxologic și pedagogic) Educația vizează formarea unor structuri mentale dinamice, flexibile și receptive, capabile să susțină luarea c elor mai adecvate decizii (scop psihopedagogic) Soluționarea problemelor poate fi considerată ca fiind unul dintre principalele motoare ale integrării, datorită importanței sale practice. Problemele cu care ne confruntăm în diverse aspecte ale vieții – profesională, socială sau personală- necesită judecăți și decizii care depășesc adesea limitele disciplinare. Aceste probleme sunt interconectate, iar găsirea soluțiilor pentru ele necesită identificarea rapidă și semnificativă a relațiilor, cooperare și acțiune adaptată contextului (scop social și pedagogic). Educația modernă promovează un sistem de învățare axat pe dezvoltarea competențelor, iar beneficiile acestui tip de curriculum derivă din principiile și rolurile fundamentale pe care le îmbracă. Curriculumul centrat pe competențe oferă posibilitatea de a organiza materialele într-o viziune modulară și interdisciplinară, încurajând creativitatea și originalitatea. Astfel, fiecare elev poate să-și construiască propriul parcurs de învățare în funcție de ritmul său, interesele personale și particularitățile de dezvoltare, în timp ce își menține motivația pentru procesul educațional. După cum afirmă și Lucian Ciolan (2008), învătarea centrată pe competențe este una dintre cele mai importante mișcări din bunele practici educaționale și se extinde în mai multe domenii cum ar fi educația formală, formarea personalului didactic etc. La nivelul politicilor educaționale și al metodologiilor de proiectare curriculară există o dezbatere care asupra competențelor cheie. Conform Curriculumului Național, sistemul românesc de învățământ se centrează pe formarea de competențe. Ca rezultate ale proceselor de învățare, competențele sunt definite în perspectiva Recomandării europene, ca ansamblu structurat de cunoștințe, abilități și atitudini. (Fig. 1) cunoștinţe - sunt o colecție de informații verificabile, concepte, idei și teorii care susțin înțelegerea unei discipline sau a unui domeniu de cunoaștere. abilităţi – reprezintă utilizarea cunoștințelor existente pentru a obține anumite rezultate. 6 atitudini – sunt modurile în care ne raportăm la idei, persoane și situații. Figura 1. Conceptul de competenţă Sursa: Curriculum Național Lucian Ciolan (2008) consideră că valorile, atitudinile și competențele necesare elevilor pentru a reuși în contextul evoluției societății actuale nu pot fi formate exclusiv prin intermediul disciplinelor școlare formale prin prisma faptului că centrarea excesivă pe conținuturile învățării și dominanța teoretică nu pot să servească complet exigențele sociale față de educație; competențele în principal o oglindire a acestor cereri. Există opt competențe cu care operăm în sistemul de învățământ romanesc stabilite în Curriculum Național: 1) Competenţă de literaţie; 2) Competenţă lingvistică în mai multe limbi; 3) Competenţă matematică și competenţă în știinţe, tehnologie și inginerie – Competenţa matematică; 4) Competenţă digitală; 5) Competenţă de dezvoltare personală, socială și de a învăţa să înveţi; 6) Competenţă civică; 7) Competenţă antreprenorială; 8) Competenţă de sensibilizare și exprimare culturală; 1.2. Produse curriculare Produsele curriculare includ toate documentele și resursele, atât oficiale cât și neoficiale, folosite în procesul educațional pentru structurarea conținutului învățământului și facilitarea învățării. Acestea sunt utilizate ca instrumente pentru organizarea situațiilor de învățare și pentru crearea experiențelor de învățare. Aceste produse pot fi recunoscute oficial, cum ar fi materialele principale de învățare, sau pot fi mai informale, cum ar fi Next >